Sări la conţinut

Rănile catastrofale ale orașului


Rolul unei primării (împreună cu cei din Consiliul Local, evident), este axat pe două paliere. Primul este reprezentat de asigurarea funcționării curente a întregului sistem – școli, grădinițe, administrația financiară, străzi – asfaltate, dar și curățate – iluminat public, cultură, evenimente, autorizații de construire, ordinea publică (parțial, cu ajutorul poliției locale), aspectele sociale ale vieții urbei, etc.

Cel de-al doilea, infinit mai important, este cel de planificare strategică a viitorului localității. Infinit mai important deoarece acest palier nu numai că influențează, ci chiar determină într-un mod inexorabil existența viitoare a urbei. La ce mă refer aici? Desigur și la deciziile care fac Clujul, spre exemplu, să fie centrul IT al țării – adică la deciziile de a avantaja apariția unor ramuri economice în dezavantajul altora, mai poluante, cu salarii mai mici, cu viitor mai nesigur, etc. De asemenea mă refer si la deciziile de a da voie să se construiască, sau nu!!! (așa cum ar fi fost normal și NECESAR) nenumărate hipermarketuri, unele în mod inexplicabil chiar în mijlocul orașului (!), cu efecte dezastruoase asupra economiei locale, a magazinelor mici deținute de localnici.

Dar cel mai important, de departe cu influența cea mai mare și pe un termen extrem de lung este viziunea urbanistică asupra dezvoltării orașului! Viziune exprimată prin PUG, adică Planul Urbanistic General al orașului, precum și prin planurile de sistematizare a traficului  – adică planul străzilor actuale și (mai ales!) viitoare. Combinația dintre PUG, sistematizarea traficului și transportul public determină în mod esențial viitorul localității.

Dacă la capitolul privind asigurarea funcționării curente a localității Brașovul stă bine, spre foarte bine (cu excepția activității de dezăpezire a străzilor pe timp de iarnăprecum și a reparațiilor unor străzi distruse de natură și de proasta întreținere, vezi Traian Moșoiu), pe palierul de strategie, viziune, planificare a viitorului orașului, Brașovul stă catastrofal!

Brașovul anilor 90 era un oraș încercuit de o serie de dealuri și munți (dacă putem numi Tâmpa munte) și o serie de căi ferate. Cu o zonă cuprinsă în incercuire neconstruită – respectiv zona dintre blocurile potcoavă de pe Saturn, Calea București, calea ferată și Dârste – și cu două cartiere construite dincolo de calea ferată, respectiv Tractoru și Bartolomeu Nord (incluzând aici și Stupiniul, care la acea dată era doar un mic sat aflat lângă Brașov). Cartierul Triaj era atât de mic încât poate fi ignorat aici. Cele două cartiere erau legate de restul orașului prin 2 artere – Strada 13 Decembrie pentru Tractoru și Griviței pentru Bartolomeu / Stupini.

Cum arată Brașovul astăzi? Unde și cum s-a dezvoltat el? În primul rând a apărut zona comercială de pe Calea București, cu cele 4 hipermarketuri pe mai puțin de 1 kilometru. Apoi … apoi e catastrofă! Cartierul Tractoru, care începuse să se dezvolte cu case unifamiliale, cu parter și etaj, sau parter și mansardă, a fost, brusc, invadat de zeci și zeci de blocuri de 7, 8 sau zece etaje, mai înghesuite decât și-a permis Ceaușescu vreodată sa impună. Bartolomeu Nord și Stupini, la fel – după o perioadă de dezvoltare cu case, a apărut brusc marele investitor Maurer și a trântit cea mai urâtă rană pe chipul orașului, cartierul Avantgarden. Cele două zone, Tractoru și Avantgarden vor fi răni sângerânde mulți, foarte mulți ani, pe harta Brașovului. Până când cumva se vor demola acele blocuri înghesuite generatoare de enorme probleme sociale in curând.

Experiența altor orașe din lumea largă ne arată că în acele zone unde s-au construit locuințe colective sub forma de blocuri foarte înghesuite, după nu mult timp au apărut si problemele legate de găștile de cartier, de consumul de droguri, de ilegalități de toate felurile, prostituție, etc. În plus există o mulțime de studii legate de modificările psihologice generate de locuirea în clădirile cu peste cinci niveluri, despre ruptura pe care o simt locatarii față de restul societații, despre alienare, despre dispariția sentimentului de apartenență. Brașovul, însă, nu vrea să învețe din experiența altora. Așa că vom învăța din experiența proprie… Cu costuri sociale și financiare mult mai mari.

Oricine va veni să ocupe funcția de primar al orașului Brașov, nu va mai putea corecta aceste răni catastrofale ale orașului. Zeci de ani orașul va suferi de pe urma greșelilor făcute intre 1990 și 2018 (și cine știe cât va mai dura nebunia?) în privința dezvoltării haotice și a apariției zonelor de blocuri cu multe etaje și foarte înghesuite.

Pe de altă parte, atât cartierul Tractoru cât și Bartolomeu Nord, cu extensia Stupini, au rămas conectate de restul orașului prin aceleași două artere – bulevardul Griviței și strada 13 Decembrie. Singurele adiții au fost două treceri la nivel cu calea ferata pe străzile De Mijloc si Lungă. Atât. Atât a înțeles municipalitatea că este necesar să facă pentru brașovenii de dincolo de linii… În 28 de ani.

La ședința de consiliu local din luna aprilie am întrebat cât s-a avansat în reactualizarea PUG-ului orașului, așa cum s-a hotărât în luna octombrie 2017. Răspunsul m-a lămurit pe deplin. Deloc. În șase luni lucrurile s-au mișcat … deloc.

Oameni buni, dacă nu înțelegem cu toții că lucrurile TREBUIE să se schimbe, va veni o zi în care vom regreta timpul pierdut, dar nu vom mai putea corecta aberațiile produse. Pentru că una este să demolezi o casă cu două etaje care a fost construită prost, alta e sa demolezi blocuri întregi. Blocuri cu zece etaje. Construite la distanțe de 19 metri între ele…

Văd că au apărut o serie de oameni și de ONG-uri care se luptă cu dezvoltatorii care au pus tunurile pe dealurile din jurul Scheiului. E bine, e bine că lumea a înțeles că numai prin noi înșine putem schimba ceva, dar la catastrofele din Tractoru și Bartolomeu nu vrea să se uite nimeni, mă lupt de unul singur și pierd în fiecare zi în care mai apare o autorizație de construire a încă un set de blocuri înghesuite…

Duc lupta mai departe, cu speranța că, într-o bună zi, nu voi mai fi singur în tranșee…

 

 

 

Reclame

Despre cauza si efect


Orice cauză produce un efect, la fel cum orice efect are o cauză. În diagnosticarea medicală se pleacă de la efecte, pentru a determina cauza, aceasta cauză urmând a fi tratată pentru stoparea bolii. În planificarea economico-administrativă lucrurile sunt ceva mai complicate, deoarece mai întâi se stabilesc efectele ce se doresc a fi obţinute, apoi se încearcă găsirea „cauzelor“ potrivite, astfel încât efectele să fie cele dorite. Apoi se implementează cauzele.

Din nefericire la ultima ședință de Consiliu Local am văzut cum acționează o administrație absolut neprofesionistă, diletantă, lipsită de orice viziune. Proiectul de hotărâre supus votului consiliului local cu privire la nivelul taxelor și impozitelor pentru anul 2019 prevede o creștere a impozitelor locale cu 10% la clădiri, cu 15% la terenuri și cu 15% la autovehicule. Asta în condițiile în care, cel puțin de doi ani (2016 și 2017), de când ocup un loc în consiliul local brașovean, exercițiul bugetar a fost încheiat cu un excedent uriaș. Cu alte cuvinte, din banii avuți la dispoziție, administrația nu a cheltuit sume de circa 25 – 35% din total. ENORM! Ceea ce este pozitiv pentru bugetul unei familii, deoarece se cheamă economisire, pentru bugetul unei localități este catastrofal! Deoarece banii necheltuiți înseamnă, în principal, investiții neefectuate, investiții care sunt o importantă cale spre creșterea economică a localității și – în final – spre creșterea nivelului de trai al populației. Investițiile creează locuri de muncă în firmele care execută acele proiecte și duc la o mai bună funcționare a diferitelor componente ale vieții unei localități – fie ele traficul stradal, educația copiilor, viața culturală, sănătatea cetățenilor, spațiile locative, etc.olitica de taxe și impozite a unei administrații raționale ar trebui să fie construită exact pe acest traseu, pornind în primul rând de la răspunsul la întrebarea „Ce doresc să obțin?” Vreau să stimulez spiritul antreprenorial? Vreau să intensific investițiile? Vreau să temperez consumul? Dimpotrivă, vreau să stimulez consumul? Vreau să cresc protecția socială? etc. Fiecare din aceste obiective, sau altele posibile, determină aplicarea unor măsuri diferite, care devin cauzele ce determină ca efect atingerea răspunsului la întrebarea „Ce doresc să obțin?”.

Dar edilii brașoveni au decis creșterea taxelor și impozitelor în lipsa unei necesități reale, deoarece – iată! – municipiul a încheiat (cel puțin) ultimii doi ani cu un excedent uriaș, după cum spuneam. Dacă voiau să crească investițiile, aveau la dispoziție sume de ordinul a 70 milioane de euro!

Am întrebat în sedinta de Consiliu local care este justificarea acestor creșteri. Răspunsul a fost halucinant. „Deoarece impozitele nu au fost mărite de 8 ani.“ Cu alte cuvinte nu avem nevoie de banii populației, dar e cazul să mărim impozitele! „Pentru că pot!“ ar fi fost un răspuns mult mai corect, deoarece acesta este adevărul. Au decis majorarea impozitelor doar pentru că POT să o facă, nu pentru că au o viziune de îmbunătățire a infrastructurii, a protecției sociale, a vieții culturale etc. Nu. Dar pot să crească impozitele și, deci, o fac.

Știți care este ponderea impozitelor locale în totalul bugetului localității noastre? Minoră, sub 10%. Deci și creditarea de 10 – 15% va determina un plus la bugetul local de cca 0,9 – 1,3% maxim. Asta în condițiile în care ei nu au cheltuit peste 25 – 35% din banii avuți la dispoziție!!!! Dar s-au lăcomit la banii dumneavostră, de ce sa vă rămână în buzunar, când pot să vi-i ia ei și să nu îi cheltuie?

Aberant!

Dar și mai aberant este altceva. Dacă doreau o creștere a veniturilor din taxe și impozite locale la buget, aveau la dispoziție o sursă mult mai clară și care nu va afecta viețile tuturor. În oraș există multe, foarte multe clădiri nerezidențiale. Conform legii acestea sunt acele clădiri în care se desfășoară activități sportive, culturale, economice, industriale, de cult, financiare, de sănătate. Adică hale industriale, magazine, sedii de bănci, sedii de firme, clinici medicale, săli sportive, săli de spectacole, malluri, etc. Aceste clădiri pot fi în proprietatea unor persoane fizice, sau în proprietatea unor persoane juridice (firme).

Ei bine, dacă proprietarul clădirii este o persoană fizică, aceasta plătește un impozit de 0,2%, adică valoarea minimă permisă de codul fiscal. În schimb, dacă proprietarul clădirii este o persoană juridică, impozitul este stabilit la 1,3% (maximul prevăzut de codul fiscal), peste care se adaugă o cotă de 0,5%, lucru permis de codul fiscal care spune că autoritățile locale pot decide creșterea (sau scăderea, atenție!) impozitelor prevăzute de codul fiscal cu până la 50%. Deci pentru aceeași clădire, cu aceeași funcțiune, astăzi o firmă platește un impozit de 9 ori mai mare decât dacă proprietar ar fi o persoană fizică. De 9 ori mai mare!

Aveau deci o sursă de creștere a veniturilor din impozite foarte accesibilă. Fără să afecteze oamenii săraci, oamenii cu venituri reduse – ce om sarac are în proprietate un sediu de banca? Ce om sărac are în proprietate o clădire în care se află un magazin care îi plătește chirie? (Apropo – știți ce chirii se plătesc la magazinele de pe Republicii, aflate aproape TOATE în proprietatea unor persoane fizice? Mii și mii de euro pe lună!)

Dar nu, nu au vrut să îi deranjeze pe bieții proprietari de magazine de pe Republicii, Mureșenilor, și în Piata Sfatului sau din orice altă zonă a orașului…

Mai mult, dacă în tabelul cu impozitele locale, construit în baza codului fiscal, care la unele impozite permite stabilirea acestora între o cotă minimă și una maximă, TOATE impozitele erau stabilite la cota maximă permisă de lege, SINGURA poziție la care cota aleasă era cea minimă era … impozitul datorat pentru clădirile nerezidențiale aflate în proprietatea persoanelor fizice.

Îmi pare rău, dar nu pot să nu mă gândesc, vorba unui alt coleg din consiliul local, la numărul funcționarilor publici cu funcții grele care, din ’90 până astăzi, au devenit proprietari de clădiri nerezidențiale în Brașov, prin diverse manevre, unele mai transparente decât altele…

Ei ramân cu banii în buzunare, iar dumneavoastră, dragi brașoveni, plătiți impozite majorate unei administrații care, oricum, nu va știi cum să îi cheltuie pentru creșterea calității vieții dumneavostră.

Ne rămâne doar speranța alegerilor din 2020, sau 20 20, vorba primului ministru.

Câteva cuvinte despre PUZ-ul de pe Warthe


Ieri, 29.09.2017, în ședința de consiliu local al municipiului Brașov s-a supus votului la pct. 25 de pe ordinea de zi un proiect de hotărâre privind prelungirea termenului de valabilitate al Planului Urbanistic Zonal (PUZ) aferent zonei Warthe. Subiectul a născut destule pasiuni in rândul cetățenilor interesați de modul în care se administrează urbea noastră, dar și în rândul diverselor ONG-uri care reprezinta anumite zone ale societății civile brașovene, destul de firav coagulata. In aceste condiții cred că merită să îmi expun poziția față de acest subiect.

In primul rând haideți să analizăm problema din punct de vedere legal. Discuția se poartă despre un PUZ elaborat și aprobat prin HCL (hotărâre de consiliu local) in anul 2010 denumit „PUZ pentru corelarea indicilor urbanistici din documentațiile PUZ – Coasta Vacilor, Warthe II, Colțul Putinarilor cu extensie până in strada Caramidariei”. Acestui PUZ i-a fost prelungită perioada de valabilitate in 2015, tot prin HCL, pentru încă doi ani.

Tot ceea ce ține de urbanism si amenajarea teritoriului este reglementat prin Legea nr.350 din 6 iulie 2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul, lege față de care, ca la mai toate legile din România, s-au elaborat și o serie de norme metodologice de aplicare a acesteia, cele mai noi norme fiind „Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismul și de elaborare și actualizare a documentațiilor de urbanism din 26.02.2016″.

Ce spun aceste acte normative despre termenele de valabilitate ale unui PUZ?

Legea 350, la art.47 detaliază tot ceea ce tine de un PUZ, fără a spune nimic despre perioada lui de valabilitate, sau despre posibilitatea prelungirii acesteia. La art. 46, când vorbește despre Planul Urbanistic General (PUG) al unei localități, legea ne spune clar că acesta trebuie actualizat la maxim 10 ani, iar la alin (1³) ne spune că termenul de valabilitate al unui PUG poate fi prelungit o singură dată. Dacă am admite că, prin extindere, se poate aplica această prevedere și unui PUZ, trebuie să avem în vedere ca PUZ-ul legat de Warthe a fost elaborat și aprobat prin hotărâre de consiliu local in 2010, și a fost prelungit pentru o perioadă de 2 ani in 2015, deci această posibilitate de „prelungire o singura data” prevăzută de lege (pentru PUG, nu pentru PUZ! totuși), a fost deja epuizată. Aceasta ar fi o primă concluzie care ne arată că termenul de valabilitate al acestui PUZ nu putea fi prelungit in mod legal.

La art. 56. alin (4) Legea vorbește în mod explicit despre perioada de valabilitate a documentațiilor de urbanism si ne spune că „se stabileşte de către autoritatea administraţiei publice locale abilitată să aprobe documentaţia, în conformitate cu gradul de complexitate şi cu prevederile acesteia”. Din nou nu ne spune nimic despre posibilitatea prelungirii termenului de valabilitate a acestor documentații, dar face precizarea, la alin (5), că „Valabilitatea prevederilor documentaţiilor de amenajare a teritoriului şi urbanism se extinde de drept pentru acele investiţii pentru care a fost emis certificatul de urbanism în scopul autorizării execuţiei lucrărilor de construcţii, în timpul perioadei de valabilitate a documentaţiilor, până la finalizarea lucrărilor autorizate”. Din nou rezultă ca, in mod legal, termenul de valabilitate al acestui PUZ (sau a oricărui alt PUZ) nu poate fi prelungit.

Normele de aplicare ale Legii 350/2001, așa cum au fost ele redactate in 26.02.2016, prevăd la art. 30 alin (2) faptul ca ” Durata de valabilitate a planurilor urbanistice zonale (P.U.Z.) se stabilește prin hotărâre a consiliului local de aprobare a acestora în raport cu scopul elaborării sau cu complexitatea obiectivelor de investiții care le-au generat”, iar la art. 31, alin (1), pct. a) spun in mod expres că la expirarea termenului de valabilitate al documentației de urbanism, aceasta trebuie actualizată. Nimic despre prelungirea termenului de valabilitate. Din nou rezulta că acest termen nu putea fi prelungit in mod legal.

Legal, un PUZ care atinge termenul de expirare a valabilității sale devine nul de drept. Inoperant. Istorie.

Se naște în mod firesc întrebarea – Și atunci de ce a fost introdus acest punct pe ordinea de zi a ședinței din 29.09.2017? Să nu știe primăria Brașov că nu se poate prelungi perioada de valabilitate a unui PUZ? Aparent nu știe, deoarece chiar acestui PUZ i s-a prelungit perioada de valabilitate, dar e drept ca Normele de aplicare a Legii 350 pe care le-am gasit eu căutând pe net sunt din 2016, este posibil (deși improbabil) ca in 2015 normele sa fi permis prelungirea. Dar astazi este foarte clar că, odata ajuns la expirarea termenului de valabilitate, un PUZ nu poate fi prelungit, ci doar actualizat.

Un indiciu ni-l poate da modul în care a fost redactat acest proiect de HCL. Deși titlul spune „Proiect de hotărâre privind prelungire perioadă de valabilitate a documentației „PUZ pentru corelarea indicilor urbanistici din documentațiile PUZ – Coasta Vacilor, Warthe II, Colțul Putinarilor cu extensie pana in Caramidariei”, Art.1. al proiectului de hotărâre spune ca „Nu se prelungește perioada de valabilitate a …”, ceva total contrar prevederilor din Legea 24/2000 privind norme de tehnică legislativă, unde se spune clar că actele normative trebuiesc elaborate cât mai clar, fără elemente care pot produce confuzii.

In plus, toate comisiile din consiliul local cărora li s-a supus la vot acest proiect de hotărâre (nu fiecare comisie este chemată să își exprime poziția prin vot cu privire la fiecare punct de pe ordinea de zi a ședințelor), au avizat in același mod acest proiect. Imi este greu să spun dacă au dat aviz pozitiv, sau negativ, din cauza confuziei între tilul proiectului si conținutul proiectului (confuzie arătată mai sus), dar poziția generală a fost aceea de a nu se prelungi perioada de valabilitate. O asemenea poziție ne arată clar că „indicatiile” dinspre primărie și primar au fost pe aceeași direcție, de neprelungire.

Și atunci nu putem decât reveni la întrebarea exprimată mai sus, reformulată – Dacă se știa (și TREBUIA să se știe) că în mod legal perioada de valabilitate a acestui PUZ expiră fără posibilitatea de a fi prelungită, și dacă dorința primăriei era ca această perioadă de valabilitate să nu fie prelungita, de ce a mai fost introdus acest punct pe ordinea de zi?

Printr-o analogie macabra, ar fi ca și cum familia unui muribund s-ar aduna si ar vota ca viața muribundului sa nu fie prelungita. Păi omul ăla moare oricum, indiferent de ce voteaza ei, votul nu este numai inutil, ci și de-a dreptul ridicol.

Toate aceste explicații juridice le-am prezentat și in ședința de CL, ceva mai puțin extensiv, dar am spus in mod foarte clar că ni se cere sa votăm o Non-temă. și, când s-a trecut la vot am spus că nu particip la vot. Deoarece mi s-a cerut un motiv clar pentru care nu particip, iar explicațiile mele privind non-tema nu le-au găsit suficiente, am invocat faptul că, asemeni colegului de CL Arnold Ungar, îl cunosc pe unul dintre cei care au solicitat prelungirea perioadei de valabilitate a PUZ-ului (cum să nu îl cunosc, mi-a fost profesor la facultatea de drept). Doar că nu i-am făcut acestuia nici un favor (aviz amatorilor de mânjit numele oricui), deoarece tocmai explicasem că cererea acestui profesor de prelungire a termenului de valabilitate nu avea o bază legală și nu putea fi aprobată.

Am refuzat sa votez exclusiv pentru că respect legea și nu vreau să fiu parte la o mascaradă!

De ce spun mascaradă? Deoarece este evident, având în vedere cele expuse mai sus, că „cineva” a vrut să scoată castanele fierbinți din foc cu mâna altuia. Respectiv primăria a vrut sa se ascundă în spatele votului consiliului local pentru neprelungirea valabilității acestui PUZ. De ce? Aici intrăm pe zona speculativă și nu îmi stă în obicei să fac speculații, în lipsa unor dovezi clare prefer să tac. Dar nu imi este greu să îmi imaginez o situație în care un investitor generos poate fi deranjat de evoluția investiției sale, iar subiectul generozității sale are nevoie de un paravan în spatele căruia să se adăpostească.

Atât și nimic mai mult.

APEL pentru un PUG bine elaborat


Acesta este un Apel pe care l-am adresat colegilor mei din Consiliul Local al municipiului Brasov in sedinta din 28.07.2017. Pana in acest moment (20.09.2017) nici unul dintre colegii mei consilieri nu a aratat vreo reactie la ceea ce am propus eu. Asa ca am decis sa fac public acest apel, poate societatea civila va reactiona mai prompt decat administratia.

 

APEL catre  Consiliul Local al municipiului Brasov

 Stimati colegi,

Ma adresez Dumneavoastra in legatura cu sarcina cea mai importanta pe care o putem avea in calitate de consilieri locali – aceea de a DEFINI PRINCIPIILE DIRECTOARE PRIVIND STRATEGIA  URBANISTICA A BRASOVULUI!

Am depus cu totii juramantul de consilieri prin care ne-am OBLIGAT sa facem cu buna-credinta, tot ceea ce sta in puterile si priceperea mea pentru binele locuitorilor municipiului Brasov”. Haideti sa dam cu adevarat substanta acestui juramant!

Suntem in fata unui moment ce va afecta dezvoltarea orasului nostru pentru multi ani de acum incolo – elaborarea unui nou Plan Urbanistic General. Cel actual, desi – din cate spune domnul primar G. Scripcaru – este opera unui colectiv de la Facultatea de Arhitectura Ion Mincu, este aberant in mult prea multe privinte. Cea mai evidenta aberatie este alaturarea parcelelor tip „L” (locuinte individuale cu parter, sau maxim parter + doua etaje) de cele tip „M2” (locuinte colective cu P + 15 etaje). Noul PUG ar trebui sa elimine acest tip de discrepante, facand (macar) trecerea de la zonele P+15 la cele P+2 prin zone de P+6, apoi P+4, ca exemplu.

Dar PRINCIPALA decizie pe care ar trebui sa o luam, daca suntem responsabili fata de sarcina ce ne revine, este legata de intrebarea „Cum vrem sa se dezvolte, din punct de vedere imobiliar, orasul nostru in urmatoarele decenii?”. Alegem o dezvoltare pe verticala – respectiv un oras al blocurilor, cu densitate de populatie pe km patrat ridicata (cu toate avantajele si dezavantajele ce decurg dintr-o astfel de dezvoltare), sau o dezvoltare pe orizontala, respectiv un oras al caselor, cu densitate a populatiei mai redusa pe unitatea de suprafata (din nou, cu toate avantajele si dezavantajele ce tin de o asemenea dezvoltare)?

Cele doua tipuri de dezvoltare urbana sunt radical diferite, atat ca efect estetic, cat si ca efect functional, dar mai ales psihologic asupra populatiei unui oras.

Fara a avea pretentia ca sunt un specialist in planificare urbana, sau macar arhitect, o sa incerc, totusi, sa fac o scurta trecere in revista a avantajelor si dezavantajelor fiecarui tip de dezvoltare, pentru a face sarcina noastra mai clara.

A. Dezvoltare pe verticala

Avantaje:

– estetic: aceasta dezvoltare poate placea unui segment al populatiei care prefera blocurile (presupun ca exista si oameni carora le plac blocurile);

– financiar: avantajul este al proprietarului de teren, pentru ca il poate vinde mai scump stiind ca zona permite edificarea unui bloc cu 15 etaje;

– economic: zona este mai atractiva pentru diversele tipuri de activitati economice (magazine, servicii, restaurant, distractie), deoarece densitatea ridicata creaza premisele unui numar mare de potentiali clienti.

Dezavantaje:

– densitatea ridicata a populatiei pe o suprafata data creaza probleme legate de trafic si de parcari;

– probleme in cazul unor situatii de urgenta – pompieri, cutremure, accidente;

– psihologic poate induce diverse traume legate de traiul in colectivitati cu densitate ridicata a populatiei, in spatii inguste, cu vederea blocata de cladirile inalte invecinate, agresiune, alienare, etc.

B. Dezvoltarea pe orizontala

 Avantaje:

– estetic: se pot construi cartiere mult mai frumoase, cu personalitati individualizate, pot fi cartiere mult mai “verzi”, dat fiind ca fiecare casa individuala ar avea si bucata ei de gradina, cat de mica ar fi aceasta;

– traficul in asemenea cartiere este mult mai redus, dat fiind ca densitatea umana este mai redusa;

– locurile de parcare nu ar mai fi o problema, ca in cazul cartierelor de blocuri, deoarece fiecare ar parca sau in fata casei, sau in garajul personal, atasat casei;

– in cazul in care, in viitor, se impune largirea unor strazi, sau construirea unor artere noi, neavute in vedere la acest moment, executarea acestora ar fi mult mai usoara, chiar si daca s-ar impune demolarea unor cladiri, cu alte cuvinte orasul, pe viitor, nu ar fi incorsetat in situatii imposibil de rezolvat;

– psihologic, cei ce locuiesc in cartiere de case sunt mult mai fericiti decat cei care traiesc in cartiere de blocuri, in special blocuri peste 5 nivele;

– interventii mult mai usoare in cazuri de extrema urgenta.

Dezavantaje:

– Orasul va ocupa o suprafata terestra mai mare, cu consecinte in lungimea conductelor de apa, canal, cablurile de curent, lungimea strazilor etc.

Este absolut necesar ca, la elaborarea noului PUG al orasului, sa trasam prin caietul de sarcini directiile pe care dorim sa dezvoltam acest oras pe care il iubim cu totii. Da, PUG-ul va fi studiat si elaborat de specialisti, dar acelor specialisti le putem si trebuie sa le cerem in clar ce ne dorim de la ei. Responsabilitatea fata de cetatenii Brasovului este a noastra, nu a specialistilor care vor elabora PUG-ul!

Eu, in mod evident, sunt pentru dezvoltarea pe orizontala a orasului. Cred ca acest tip de dezvoltare este cel mai benefic colectivitatii umane care este Brasovul si specificitatii lui traditional-istorice. Ar aduce o crestere a calitatii vietii si o buna dezoltare economica de care ar beneficia toti proprietarii din viitoarele comunitati, nu numai cativa dezvoltatori. Sustenabilitatea unei astfel de categorii de locuire este pregatita pentru viitorii pasi ai tehnologiei si pentru implementarea acesteia cu usurinta.

Nu degeaba in Olanda, spre exemplu, tara in care peste 50% din suprafata terestra a fost smulsa din mare, cu investitii uriase in diguri, sisteme de pompare, etc, nu veti gasi decat un numar infim de blocuri, dar si acelea in pozitii disparate, la mare distanta unele de altele, nu ca la noi, unde in Tractoru’, spre exemplu, intre doua blocuri de P+10 etaje sunt doar 19 metri! In tot vestul Europei, extrem de rarele cazuri in care gasim blocuri, acelea reprezinta locuinte sociale, ieftine, in care cei mai multi se rusineaza sa locuiasca.

In final, insa, nu conteaza pentru ce tip de dezvoltare ne vom decide, votul in Consiliul Local va fi suveran, dar consider ca este EXTREM de important ca aceasta dezbatere sa existe! Prin noul PUG vom trasa dezvoltarea orasului nu pe un an, nu pe zece, ci pe zeci si chiar sute de ani. Odata construite blocuri de 10 – 12 – 15 etaje, cine credeti ca isi va mai permite sa le demoleze, pentru a corecta ceva?

Trebuie sa ne asumam responsabilitatea de a decide CLAR viitorul orasului! Peste ani si ani trebuie sa fim laudati nu huliti.

Va rog, deci, sa ne gandim bine, impreuna, sa existe si dezbateri publice ANTERIOR intocmirii caietului de sarcini pentru elaborarea PUG-ului, astfel incat sa reusim sa venim cu cea mai buna solutie pentru interesul comunitatii brasovene.

Va atasez o serie de link-uri spre articole de specialitate legate de efectele dezvoltarii pe verticala sau pe orizontala ale oraselor. Ele nu sunt exhaustive, fiecare poate gasi la randul lui alte si alte articole. Important este sa ne informam cat mai bine.

Va multumesc,

Serban Sovaiala

Consilier local independent

Municipiul Brasov

 

http://www.smartcitiesdive.com/ex/sustainablecitiescollective/7-reasons-why-high-rises-kill-livability/561536/

https://www.fastcodesign.com/3046722/the-psychology-of-living-in-skyscrapers

http://www.tandfonline.com/doi/full/10.1080/2093761X.2014.876905?scroll=top&needAccess=true

 

 

 

 

Brasovul incotro?


20170901_150649

Inainte de 1990, Brasovul se batea cu Iasiul, Clujul, Constanta si Timisoara pentru pozitia de principalul centru industrial al tarii, dupa capitala Bucuresti. Populatia municipiului depasea 330.000 de locuitori, iar economia (in principal industria, caci la acea ora serviciile erau ca si inexistente) angaja peste 100.000 de persoane in numai 10 fabrici mari (Tractorul, Steagu Rosu, Rulmentul, Hidromecanica, IUS, Uzina 2, Metrom, IMMR, Lubrifin si Lemexim).

Cand ziceai localitati de prim rang in Romania, Brasovul era in frunte.

Astazi? Populatia a scazut cu 76.000 de oameni (cea mai dramatica scadere in cifre reale la nivel national! echivalentul a de doua ori populatia orasului Sacele, spre exemplu!), ajungand la recensamantul din 2012 la 253.200 de locuitori.  Mai mult, nici macar ca judet, din punct de vedere al populatiei, nu intram in primele zece ale tarii! Din cele zece fabrici mentionate mai sus doar doua mai horcaie, mult diminuate si relocate in afara orasului, Lubrifin si IUS. Restul – au disparut, impreuna cu altele de renume, precum Carpatex, Prefa, Tamiv, Romradiatoare, etc.

Mai mult, un document strategic de dezvoltare a tarii, emis de guvernul Romaniei, nu mentioneaza Brasovul printre municipiile de rangul intai ale tarii. Acestea sunt Clujul, Iasiul, Timisoara, Craiova, Constanta si – ca o concesie prezidentiala? – Sibiul, alaturi,evident de Bucuresti.

De ce s-a ajuns aici? Ceausescu nu iubea Brasovul din cauza incarcerarii lui aici, dar liderii postdecembristi ce motive aveau sa nu iubeasca acest oras?

Raspunsul sta in calitatea liderilor locali, zonali si nationali pe care i-a dat Brasovul in toti acesti ani. Nu Bucurestiul nu ne-a iubit, ci noi nu am fost capabili sa ne iubim suficient incat sa miscam lucrurile!

Local, adica primari si membri ai consiliului local, nu au stralucit nici unii, cu exceptia, partial, a prezentului primar, care ajunsese vicepresedinte mational al PD-L, deci in guvernarea Boc ar fi putut avea un cuvant relativ greu de spus. Nu l-a avut, se vede clar ca „de la centru” nu s-au facut investitii la nivelul Brasovului. Cu exceptia unui patinoar supraevaluat de cca 3 ori (zic unii si nu am vazut proba contrara), a unui domeniu schiabil frumos, dar modest ca anvergura a investitiei, daca e sa il comparam cu ce s-a facut la Voineasa in acelasi mandat al PD-L, spre exemplu, si a centurii ocolitoare, proiectata cel putin interesant, ca sa nu zic aberant (unde credeti ca veti mai intalni o centura traversata de un pod de cateva milioane de euro, care sa aiba sub pod un sens giratoriu – care face podul inutil?). In rest? Un pic de asfalt, un pic de sensuri giratorii, niste lalele, adica NIMIC.

Zonal, adica presedintii consiliului judetean si consilierii judeteni, au fost, de asemenea zero. Desi, din nou, presedintele de multe mandate a CJ, A. Cancescu, a fost si el vicepresedinte la nivel national al unui partid, PNL, de data asta. A adus vreo investitie in judet? Nimic, Nada, Nax. S-a scremut ani de zile cu promisiunea aeroportului si doar in ultimul an de mandat (mandat frant inainte de termen pe motive de mare coruptie) a turnat o pista pe un teren din care deja daduse niste parti (desi nu avea voie), astfel incat s-au mai pierdut doi ani pentru reintrarea in normalitate cu drepturile asupra terenului. In rest? NIMIC.

National? Ce lideri nationali a dat Brasovul? Daca ar fi sa imi spuneti un nume de parlamentar din zecile care ne-au reprezentat in 28 de ani in parlament, cate ati sti? Nita? Cel judecat pentru coruptie? Ministrul care nu stia sa calculeze suprafata unui hectar? Adam? Judecat pentru coruptie, altfel nu stia nimeni de el.  Mai e Ghise, cu ratiune buna, dar incapabil sa genereze o miscare concentrica in jurul lui si … a, si cel mai bun ministru de finante, cum il cheama …. Ialomitianu, nu? Zero si el, a stiut numai sa taie cat i s-a spus. Acum avem o fata de 25 de ani, parca, mare deputata. Ce stie un om la 25 de ani despre cum se construieste o lume? Poate avea cele mai bune intentii, dar cunostinte reale zero. Deci si acesti „lideri” nationali ai Brasovului au facut tot atat – NIMIC.

A cui este vina? Un raspuns dureros, dar adevarat, ar fi – A NOASTRA, A TUTUROR. Pentru ca NOI i-am trimis in parlament, la consiliul judetean, sau la primarie, noi, prin votul nostru. A lor este vina de a ne fi mintit mereu, dar fara votul nostru nu ar fi putut sa ne incalece atatia ani.

Ce s-ar fi putut face? La nivel national, sau la nivelul judetului mi-e greu sa spun, nefiind in aria mea de experienta, dar autostrada ar fi putut sa fie gata in 28 de ani. Sau macar aeroportul, care nu ar fi costat decat echivalentul a circa 10 – 15 km de autostrada!

La nivel local? Ooooooo, enorm! In primul rand o dezvoltare rationala a orasului, nu haoric si fracturat. Cu cartiere de case si cartiere de blocuri (daca vrem neaparat si blocuri), dar nu amestecate, asa cum avem acum. Apoi un mediu de afaceri mai prietenos, cu taxe mai reduse, cu functionari carora sa li se explice ca de mediul de afaceri depinde calitatea vietii lor, nu de spaga pretinsa si primita. Singurele doua parcuri industriale din municipiu (unde nu se platesc taxe pe teren, sau pe cladiri, conform legii, o lege data in ideea de a ajuta mediul de afaceri) sunt gestionate jenant de …. Consiliul judetean. Ce a oprit municipalitatea sa dezvolte propriul parc industrial, de la zero, asa cum la Ghimbav o firma privata a putut? Toate taxele locale ale firmelor din parcurile industriale (pe cladiri si pe teren nu se platesc, dar pe autovehicule, spre exemplu, da!) ar fi ajutat dezvoltarea orasului. Iar muncitorii nu ar mai fi facut naveta zilnic la Ghimbav, Cristian, sau Codlea. Municipalitatea a stiut numai sa ia bani pe orice – pe parcari, astfel ca sunt zeci si sute de locuri de parcare inutilizabile desi „chiriasul” nu are masina parcata acolo, pe ocuparea domeniului public la diversele evenimente, nici unul de anvergura nefiind organizat de primarie, doar lururi marunte, mici, meschine. De ce? Pentru ca nimeni nu isi poate depasi nivelul. Nu ai cum sa ai o viziune mai larga decat orizontul educational si cultural pe care il ai. Deciziile orasului le iau cei a caror viziune, experienta si dorinta de a face se vede in toate aspectele vietii orasului. Cu mortii pe trecerile de pietoni, cu mortii pe traversarile de cale ferata (culmea ironiei – traversari de cale ferata in drum spre cimitirele amplasate dincolo de cale), cu locurile de munca in localitatile limitrofe, fara un stadion municipal, cu o sala a sporturilor la care nu se vad tusele de prost ce a forst renovata, cu o piscina olimpica inchisa accesului publicului pe criterii arbitrare, cu un trafic pietonal infernal, cand pentru a trece o intersectie mergi si un kilometru pe jos, etc., etc., etc.

Dar nu e vina lor. E vina noastra. Noi i-am trimis acolo.

Omul sfinteste locul. Si tot el il spurca.

PS Emblematic pentru orasul nostru este si faptul ca, un cartier de blocuri care in tarile din vest ar fi considerat un ghettou pentru azilanti, sau persoane in dificultate, o rana a orasului, este considerat una din marile realizari ale Brasovului (vezi poza). Trist.

Raport de activitate


 

RAPORT DE ACTIVITATE

la trecerea a un an de la alegerile din 5 iunie 2016

 

Intrucat a trecut un an de la alegerile locale din 2016, consider ca este datoria mea, in primul rand morala, de a scrie un raport cu privire la activitatea mea in consiliul local Brasov.

Acest raport nu se doreste a fi o enumerare seaca, strict factuala , a evenimentelor acestui prim an de mandat, ci – cu permisiunea Dumneavostra – o sa incerc sa descriu si componentele sentimentale, trairile, senzatiile, avute in aceasta perioada. Ca atare, voi putea fi acuzat ca nu sunt 100% obiectiv, dar cum poti fi obiectiv cand incerci sa te ocupi (atat cat de putin reusesti din pozitia de consilier local independent) de bunastarea unei intregi comunitati? Insasi esenta politicii este subiectiva, de aceea unii lideri isi duc comunitatile pe care le administreaza in directii pozitive, altii nu. Dreapta, stanga – sunt in primul rand optiuni subiective. Republica, ori monarhie, republica parlamentara, ori prezidentiala, toate aceste alegeri sunt, in ultima esenta, subiective. Ca atare, acest “Raport” ar putea rezulta destul de lung. Sper ca nu si plictisitor.

In primul rand trebuie sa repet ceea ce am mai spus – acest an l-am privit de la bun inceput ca pe o perioada de invatare, de intelegere a mecanismelor care guverneaza activitatea primariei Brasov. La un an de la debut (desi, daca e sa fim sinceri, anul noului consiliu local a inceput la sfarsitul lunii iunie, odata cu prima sedinta de plen, cand a avut loc validarea noii componente a acestuia), pot spune ca am invatat multe, dar inca am multe zone gri, sau de-a dreptul negre, necunoscute, ale administratiei locale. De ce? Pentru ca nimeni nu e dispus sa iti arate nimic, mai ales daca esti un independent in opozitie. Puterea te vrea cat mai nauc, principalul partid de opozitie a fost o buna perioada de timp (poate inca mai este?) suparat pe mine, deoarece li se parea ca le-am furat un loc in consiliu. E drept, daca nu as fi existat eu in ecuatie, ar mai fi intrat un consilier psd, dar cine poate spune ca cele 4% din voturi luate de mine nu s-ar fi dus preponderent spre celelalte partide, si nu spre psd? Este, deci, o suparare nejustificata.

Strict factual ce am reusit sa fac in acest an? Lista este aparent scurta:

  1. Ca presedinte a comisiei 7 din consiliul local, cea care are in responsabilitate relatiile externe ale orasului, dar si capitolul “Cetateni de onoare”, am propus si s-a votat favorabil in plen, acordarea titlului de Cetatean de Onoare al Brasovului domnului inginer Filipescu, proiectantul celor mai importante artere stradale ale orasului, precum si al noului drum al Poienii. La 88 de ani sper ca i-am facut o bucurie pe masura activitatii dansului.
  2. Am sprijinit, de data asta fara bucurie, ci cu multa tristete in suflet, acordarea, la propunerea domnului consilier Toro Tamas, titlului de Cetatean de Onoare al Brasovului postmortem micutului alpinist de exceptie Erik Gulacs.
  3. Am reusit, impreuna cu domnul consilier Cristian Macedonschi, sa restabilim relatiile dintre consiliul local Brasov si orasul Linz, cu care aveam un protocol de infratire, dar fata de care nu ne manifestasem interesul, cei de la Linz fiind in pragul anularii acelui protocol (sigur ca aici se vor putea exprima o sumedenie de pozitii contrare celor afirmate de mine, intram deja in zona subiectivismului individual). Ca urmare a acestui lucru, dar si a unei bune activitati a departamentului de relatii externe al primariei, in vara aceasta va avea loc un proiect de promovare culturala a Brasovului la Linz, in chiar aceasta luna (27 iunie).
  4. Am facut parte din delegatia care a semnat, in luna mai 2017, acordul de infratire cu orasul Burgas, impreuna cu domnul viceprimar Mihai Costel si domnul consilier judetean Andi Kadas. Avem multe de invatat de la administratia acestui oras, dar si oportunitatile economice sunt mari. Depinde numai de noi sa le si fructificam.
  5. Pentru o perioada de cateva luni (iulie 2016 – februarie 2017) am facut parte din AGA clubului sportiv Corona Brasov, unde am fost si presedintele sectiei de sporturi individuale (schi si patinaj). Desi in februarie 2017 am fost schimbat (ii exasperasem, probabil, cu cereriele mele de a face lucrurile temeinic si profesionist, adica total diferit de cum se fac eau si se fac in continuare), am reusit in aceasta scurta perioada sa ajut sectia pe care o conduceam cu sume de peste 60 mii lei, ceea ce a ajutat sa nu se intre in colaps financiar (strict pe sectia schi / patinaj) si sa se continue activitatile. Medaliile obtinute in iarna 2016 – 2017 sunt rezultatul acestei activitati.

Cei interesati doar de lucrurile pe care “se poate pune degetul” se pot opri din lectura aici, deoarece de aici incolo raportul meu va trece din enumerativ in narativ.

La nivelul ce nu poate fi cuantificat, m-am straduit in tot acest timp ca, prin pozitiile exprimate (atat public, cat si in discutiile private, intre colegi), sa aduc o mai mare rigurozitate in ceea ce se face in consiliul local. Exemplele pot fi diverse, de la ridicole (a fost o sedinta in care ni se cerea pe la pct. 20 sa aprobam un PUD efectuat, dar deabia pe la pct. 50 ne dadeam acordul, Consiliul local, pentru efectuarea PUD-ului ce se dorea a fi fost deja aprobat cu 30 de puncte mai devreme), pana la de-a dreptul ilegale – respectiv anul trecut in vara, cand ni se cerea aprobarea unui program de evenimente ce ar fi urmat a se tine in Piata Sfatului, cele mai multe (8, daca nu ma insel) fiind targuri de produse “hand made” (artizanale, ca nu mai stim sa le spunem pe romaneste J), iar unul “Targul de carne”. Asta in conditiile in care, cu cca 8 luni mai devreme, fostul consiliu local (din care un numar mare de actuali consilieri au facut parte, si deci au votat) daduse o HCL (hotarare de consiliu local, act cu valoare de lege la nivel local, deci obligatorie si a carei incalcare atrage raspunderea celui ce o incalca) prin care se stabilea negru pe alb ca targurile de produse artizanale NU POT fi organizate nicaieri altundeva decat pe aleea de langa parcul Titulescu (parcul central), iar cele ce privesc producerea si comercializarea produselor alimentare (si ce altceva ar fi presupus Targul carnii?), nu se pot tine decat in parcul de langa lacul Noua, sau la Pietrele lui Solomon. Din fericire, in urma interventiei mele, acest din urma exemplu a fost retras de pe ordinea de zi a sedintei respective.

Din pacate am si o serie de neimpliniri, evident. Ca cea mai importanta o trec pe aceea ca nu am reusit sa determin achitarea mai rapida, in relatia dintre Tetkron si Bepco, macar a partii ce reprezenta contravaloarea gazului consumat in procesul de incalzire centralizata a unei parti din locuintele si institutiile orasului. Aceasta achitare intarziata (desi era EVIDENT ca sumele vor TREBUI achitate, chiar daca s-a infiintat un serviciu public de incalzire centralizata, sursa de apa calda nu putea fi, realist privind, decat una singura, Bepco), a generat penalitati de circa 500.000 euro (strict la valoarea gazului, nu fata de intreaga suma datorata).

Celelalte neimpliniri se circumscriu lipsei de strategie, de viziune, de preocupare, de actiuni pompieristice, fara sens, de prea multe ori. Intr-un cuvant – a lipsei de SERIOZITATE in activitatea administratiei publice a orasului. Pe aceasta tema nu pot decat sa va garantez ca imi voi continua actiunile de evidentiere a erorilor, chiar si cu riscul sa ma trezesc ca, din nou, primarul orasului se va enerva pe mine si va ridica tonul in raspunsul lui. E bine daca se enerveaza, inseamna ca ceea ce spun eu deranjeaza, iar ceva fals nu deranjeaza in consiliul local, de ceva fals se amuza lumea, asa am observat pana acum.

Orasul se dezvolta, inca, haotic, in cartierul Tractoru avem blocuri de 10 etaje langa case parter + mansarda (P+M), nu avem strazi de acces, strada 13 Decembrie se blocheaza zilnic dimineata si dupa amiaza, pana seara, la fel traseul Calea Fagarasului – Grivitei – Aurel Vlaicu – Bd. Garii, pana la Vlahuta.

Oamenii mor in continuare pe trecerile de pietoni ale orasului, iar primaria nu are decat reactii halucinante – de la conferinte de presa in care spun ca nu se simt vinovati, pana la “trecerea de pietoni care se ca putea vedea si din spatiu”, facuta pe bulevardul Saturn. Trecere care nu se poate vedea din spatiu, si nu reprezinta nici macar un inceput de solutie la problema.

Cimitirele de dincolo de liniile ferate, din cartierul Astra, sunt in continuare inaccesibile altfel decat riscandu-ti viata la fiecare trecere a cailor ferate.

Poiana Brasov este in continuare blocata in zilele aglomerate, iar parcarea din Poiana Mica nu va rezolva nici macar o fractie din problema.

Pistele de biciclete sunt mai mult de decor, ele negenerand un traseu compact, ci, la intersectii, in special cele cu sens giratoriu, scapa cine poate.

La serviciul de eliberare a buletinelor este in continuare coada, la fel si la administratia financiara (atat pe Dorobantilor, cat si pe Lunga), in perioadele de achitare a taxelor si impozitelor locale.

Lista lucrurilor nerezolvate ale orasului poate continua, desigur. Dar ma opresc aici, altfel nimeni nu va citi acest raport pana la capat.

Inchei garantand tuturor celor care mi-au acordat increderea, dar si tuturor celorlalti cetateni ai Brasovului, ca ma voi stradui in continuare sa determin, prin tot ceea ce voi face, ca vietile noastre, ale tuturor celor care locuim in Brasov, sa fie din ce in ce mai bune si mai placute.

Cu respect,

Serban Sovaiala

consilier local independent

Eurovision si lectia portugheza


Anul acesta concursul Eurovision a fost castigat la o mare distanta de reprezentantul Portugaliei, prezent in concurs cu o melodie total atipica pentru ceea ce a adunat acest concurs in ultimii 25 de ani, cel putin. O melodie molcoma, cantata de un singur om, pe o scena pe care singurele „adaosuri” erau luminile difuze aruncate undeva deasupra cantaretului. O melodie superba, de suflet, dar o melodie care nu putea fi mai departe de zecile si sutele de melodii gen Zdringhi – zdringhi, acompaniate de dansuri cat mai elaborate si de costumatii cat mai fistichii, cu care s-a incercat castigarea acestui concurs in ultimul sfert de secol (oare ce cauta pe scena gorila italiana si calul azer?).

Cantecul portughez a castigat detasat atat la punctarea initiala, cea facuta de juriile de asa zisi specialisti din fiecare tara, cat si la punctarea secunda, cea unde au contat voturile ascultatorilor. Si de aici se poate desprinde lectia pe care Portugalia ar trebui sa ne-o dea tuturor.

De ce a primit Salvador Sobral atat de multe voturi – de la juriile de specialitate, dar si de la ascultatori? Pentru ca a venit cu ceva ce toata lumea astepta, isi dorea sa auda! Pentru ca a fost primul dupa multi ani care a iesit din stereotipia muzicii de tip „fast food”. Pentru ca a adus ceva ce lumea a perceput ca fiind mai valoros, mai plin de substanta. Pentru ca a avut curajul sa iasa din tiparele generate de cine stie ce „specialisti” in marketing, care spuneau ca oamenii vor „fast food”.

Acelasi tip de spargere a canoanelor ar putea fi introdus si in televiziunile romanesti – acele televiziuni care insista sa transmita emisiuni cu Capatos, Maruta, si tot felul de alte mizerii, pline de barfe, scandal, mahala, josnicie si lipsa de caracter. Ni le baga pe gat pe motiv ca asta face rating, asta vrea „boborul”. Dar ele, televiziunile, nici macar nu au incercat sa vina cu altceva. Daca ar veni, s-ar putea trezi cu aceeasi surpriza precum Portugalia. Ar putea fi castigatoare!

Sa vedem care televiziune va avea prima curajul sa treaca la un nou nivel de civilizatie!