Sări la conţinut

Cum sa NU dezvolti un oras, (II)


CONVAR20

 

Ramasesem la traficul complet anapoda „rezolvat” in cartierul Tractoru. Intre timp a aparut o stire ca primaria, acum, DUPA ce a cheltuit banii cu largirea strazii 13 Decembrie, a comandat niste expertize pentru trecerea strazii largite pe sub podul de cale ferata, sa afle daca si cum ar fi posibila aceasta trecere. Ramai mut, cuvintele nu pot exprima uimirea! Cum adica, ati cheltuit toti banii astia FARA sa aveti idee daca puteti duce largirea strazii si dincolo de podul CFR???

Intreaga zona a cartierului Tractoru – nou si vechi – este legata de restul orasului prin 3 (trei) conexiuni. Prin strada 13 Decembrie, prin strada Independentei si prin bd. Zaharia Stancu. Le-am trecut in ordinea traficului pe care il inregistreaza. De departe principala conexiune este str. 13 Decembrie, peste 60% din trafic. Str. Independentei duce 25 – 30% din trafic spre Bartolomeu si zonele industriale din jurul Brasovului, masate covarsitor in directia Ghimbav (Codlea) si Cristian. Iar bd. Z. Stancu duce un mizilic, e bulevardul acela pe care majoritatea dintre Dvs. nu ati mers niciodata, pleaca de la Coresi si merge … nicaieri, adica spre Triaj si singura fabrica din zona de nord a orasului, Stabilus.

Iar acum citesc in presa ca nu stiu ce investitori vor sa mai dezvolte un parc industrial pe undeva inte Brasov si Ghimbav, cred, ca nu e clar explicat unde. Deci o noua presiune pe traficul unor dtrazi deja blocate dimineata si de la 15:30 – 18:00.

Deoarece cele trei conexiuni mentionate nu fac fata traficului – este evident ca str. 13 Decembrie se blocheaza zilnic, primaria, printr-un cap luninat, a ajuns la concluzia ca mai trebuie o conexiune stradala. Si unde sa o faca? Dupa ce un timp s-a luat in calcul prelungirea strazii Crinului, printr-un pasaj peste calea ferata, dar si peste fosta uzina de Material Rulant (IMMR), pana in zona fostei uzine Tractoru, spre bd. Zaharia Stancu, o solutie logica si utila, deoarece transforma str. Crinului intr-un fel de ocolitoare mica, s-a renuntat la aceasta idee. In favoarea celei mai mari tampenii posibile – un pod hobanat peste zona din dreapta garii Brasov, care sa ajunga in bd. Garii, in zona salii Sporturilor. Adica podul cel mai scump din lume, atat la fabricatie, cat si la intretinere, ar duce traficul din zona Coresi spre … nicaieri. Pentru ca ar fi un por care s-ar termina intr-o intersectie in T, perpendicular pe o strada care DEJA este aglomerata de la ora 16  la 19. Adica exact intervalul orar in care acest pod ar trebui sa ajute la descongestionarea traficului de pe 13 Decembrie.Sa bagi o tona de bani intr-un pod care nu se continua cu o strada in lungul lui, este o idee atat de cretina incat si un copil de gradinita ar pricepe. Nu si factorii de decizie din primaria Brasov.

Mult mai logica ar fi fost prelungirea bulevardului Victoriei pe sub gara Brasov, prin largirea pasajului subteran pein care se ajunge astazi la diferitele peroane, cu mutarea traficului pietonal pe o pasarela supraterana, cu coborare la peroane.

Ar fi fost, dar ce sa vezi? Nu s-au gandit NICIODATA la solutia asta, evidenta pentru oricine, si au permis construirea de blocuri dincolo de gara in asa fel incat astazi aceasta prelungire a bulevardului Victoriei nu ar avea cale dreapta spre bd. Z. Stancu. Dar chiar si asa tot ar fi o solutie mai eficienta decat podul hobanat.

Da, dar primarul viseaza la o parcare subterana in fata garii Brasov, parcare pe care nivelul traficului in zona NU o cere, dar ar ajuta foarte mult hotelul Kronwell, unde primarul are interese directe si evidente.

Nu-i asa ca la fel de evident este si faptul ca in Brasov nu se construieste pentru oameni, ci doar pentru unii oameni?

Va urma.

Reclame

Cum sa distrugi 160 de hectare, sau manualul cum sa NU dezvolti un oras


Noul cartier Tractoru, cel dezvoltat in mare verva in ultimii 3 ani, se intinde pe circa 160 – 165 de hectare. Spre comparatie, vechiul cartier Tractoru, blocurile construite de comunisti in jurul unui mic nucleu de case antebelice, ocupa doar 70 de hectare. Iar zona in care dezvoltarea a inceput imediat dupa 1990, cu case unifamiliale (dincolo de strada Bronzului, inspre Vasile Socec, dar si mai incolo) ocupa alte cca 70 hectare, care nu fac parte din cele 160 de hectare despre care vorbesc aici.

Cei care au gestionat dezvoltarea (sau distrugerea) acestor 160 de hectare au fost cei din primarie – in frunte cu maria sa primarul, el este PRIMUL caruia ii revine raspunderea, chiar daca fuge de ea ca dracul de tamaie. Desigur, constructiile au fost ridicate de catre firmele dezvoltatorilor imobiliari, dar coerenta pe orizontala si pe verticala era si este EXCLUSIV in sarcina primariei. Nu dezvoltatorul trebuie sa aiba grija de oras, ci primaria.

In teorie, aceste 160 de hectare erau ca o foaie alba, exact ca panza unui pictor cand se aseaza pentru prima oara in fata sevaletului, pe aceasta suprafata uriasa se putea „desena” orice. Putea iesi o Monalisa, o Cina cea de taina, sau un kitsch in genul tablourilor etern gasibile pe litoral, sau in alte zone cu flux mare de turisti – le stiti, cu apa curgatoare in centru, o casuta cu fum pe cos, muntii in fundal, padure stanga dreapta, ce mai, o frumusete (pentru unii). Sau, varianta la extrema cealalta a Monalisei, putea iesi o mazgalitura oribila, fara cap si fara coada.

Ei bine, ce a iesit vedem cu totii. O crima urbanistica, ce se va transforma in circa 15- 20 de ani intr-o mare problema sociala a orasului, datorita densitatii mari de adolescenti pe o suprafata relativ redusa.

Dar nu despre problemele sociale create vreau sa vorbesc aici, asta va urma intr-o alta postare. Aici vreau sa vorbesc despre greselile FLAGRANTE facute in „dezvoltarea” acestei zone.

Cand ai norocul unei asemenea suprafete total lipsita de orice urma de constructie, practic un camp intins, PRIMUL lucru pe care TREBUIE sa il faci este sa trasezi strazile pe care ai de gand sa le faci acolo. Pentru ca strazile sunt precum arterele si venele corpului omenesc, daca nu ajunge suficient sange la un organ, acela nu functioneaza corect, iar in final moare.  Desigur, pe aceasta zona s-au trasat o sumedenie de strazi – Nicolae Labis si Ioan Popasu de la est la vest, plus altele de la nord la sud. Problema este ca SINGURA artera de legatura cu restul orasului a fost si este strada 13 Decembrie, deci toate aceste strazi, in final, varsa traficul in str. 13 Decembrie.

La un moment dat, acum foarte multi ani, cele doua uzine din zona – Tractoru si Rulmentul, dar si Hodro 2 (mult mai mica decat celelalte) – au murit, iar terenul fostei uzine UTB a fost cumparat de un dezvoltator. Din nou o zona de 80 – 100 hectare pe care trebuiau trasate strazi. Si s-au trasat. Doar ca nici una din strazile din dreapta arterei principale (13 Decembrie) nu se continua in mod firesc, liniar, pe partea stanga a arterei, indiferent din care parte te uiti.

Adica strada 13 Decembrie este parte a unui trafic proiectat „in scarita”, in loc de „transversal”. Astfel, orice masina care pleaca dintr-o zona aflata pe o parte a strazii 13 Decembrie si vrea sa ajunga intr-o zona de pe cealalta parte a acesteia, va trece INEVITABIL prin cel putin 2 intersectii ale str. 13 Decembrie, daca nu chiar 3 intersectii.  Spre exemplu o persoana care pleaca de pe str. V Socec pana la Fan Curier, pe Zaharia Stancu, va iesi din V. Socec in 13 Decembrie (intersectia nr. 1), va merge pana la sensul giratoriu de la intersectia cu str. Indpendentei, unde va face o intoarcere de 180 de grade (intersectia nr. 2), apoi va merge din nou pe 13 Decembrie pana la sensul giratoriu de la Coresi, unde o va lua pe Z. Stancu (intersectia nr. 3). Asta in conditiile in care totul se putea rezolva prin trecerea unei singure intersectii – spre exemplu daca Zaharia Stancu se prelungea inspre cartierul Tractoru. La fel este si in cazul strazilor N. Labis si Ioan Popasu, nici una nu se prelungeste dincolo de strada 13 Decembrie. Singura strada care traverseaza liniar strada 13 Decembrie, pe toti cei 2,7 km ai acesteia, de la Faget pana la podul peste Timisul Sec, este strada Independentei (numita str. Turnului pe partea dinspre fosta uzina UTB). Si ghici ce? Este EXACT punctul unde se blocheaza strada 13 Decembrie ZILNIC!!!

Le-am explicat decidentilor din primarie (primarului si viceprimarului responsabil de strazi) ca prelungirea bulevardului Zaharia Stancu dincolo de str. 13 Decembrie, apoi legarea lui cu str. Vasile Socec,   ar fi redus volumul de masini din sensul giratoriu de la Lidl, contribuind astfel mult mai mult la fluidizarea traficului decat largirea strazii 13 Decembrie la 3 benzi pe sens, dar am vorbit cu peretii. Largirea 13 Decembrie la 3 benzi pe sens nu va face decat sa duca mai multe masini, mai repede, in exact acelasi sens giratoriu sufocat de la Lidl, cu urmarea ca acesta se va bloca si mai tare.

Timpul va arata cine a avut dreptate, eu sau ei. Doar ca totul se va intampla pe timpul, nervii si frustrarile noastre, ale simplilor cetateni.

Cealalta aberatie gandita in primarie se cheama podul hobanat de peste calea ferata in zona Salii Sporturilor, dar despre acest pod si despre celelalte greseli flagrante facute in distrugerea celor 160 de hectare, in postarile ulterioare.

 

Raport de activitate 28.05.2019


 

RAPORT DE ACTIVITATE

Dupa trei ani de mandat de consilier local

(28.05.2019)

 

In primul rand trebuie sa incep prin a-mi cere scuze pentru lipsa raportului de activitate afferent anului 2018. Au fost voci care spuneau ca acest raport trebuie depus la sfarsitul anului calendaristic, nu la trecerea unui an de mandat, asa cum mi se pare mie normal, si de aici a rezultat o stare confuza ce s-a finalizat prin absenta raportului meu de activitate de anul trecut.

Acum la raportul meu prezent. Ca si anteriorul raport, nici acesta nu va fi o insiruire seaca de numere, cum am vazut la altii – la cate sedinte am participat, cate interpelari am avut, sec, fara relevanta. Va fi mai mult o poveste a ceea ce se petrece in consiliul local, ce s-a petrecut pana acum, cum se pune problema, unde si cum se greseste, etc.

Consiliul local Brasov a ramas aceeasi entitate lipsita de orice vointa de a face lucrurile in folosul si pentru cetatenii orasului. Desi filosofia organizarii administrative a Romaniei a definit consiliile locale ca sinonime locale ale parlamentului national, deci locul unde se gandesc, se dezbat si se adopta legile (locale), realitatea este total diferita de ceea ce a dorit legiuitorul. Deciziile se iau in mod obscur in afara consiliului local, proiectele de hotarari au ca initiatori cu totul alte persoane decat membrii consiliului local (chiar daca, pentru a crea o aparenta contrara, uneori apar numele unor consilieri ca initiatori), iar in clipa in care aceste proiecte de hotarari sunt incluse pe ordinea de zi, masinaria de vot a puterii (consilierii PNL, PMP, UDMR) stiu clar ca ele trebuiesc votate. Nu exista dezbateri, nu exista eforturi de a face lucrurile cat mai bine si cat mai utile pentru cetatenii brasoveni. Trist este ca – de prea multe ori – si consilierii “opozitiei”, respectiv cei ai PSD, voteaza inert si fara obiectii proiecte nefavorabile orasului. Ca opozitie reala ramanem (cu modestia de rigoare) eu, dl consilier Macedonschi si pe probleme tehnice si de legalitate dl consilier Ungar si d-na consilier Donosa. Maxim patru din douazeci si sapte.

In toti acesti trei ani am fost singurul consilier local care m-am opus vehement distrugerii orasului prin construirea de blocuri peste blocuri, mai dese si mai sufocante decat au facut-o comunistii in anii lor de nebunie, cand incepusera sa construiasca blocuri intre blocurile deja existente.

Am fost primul si unul din putinii consilieri locali care au cerut reactualizarea Planului Urbanistic General al municipiului (vestitul PUG), legea de baza in urbanismul local, de asemenea ca parte a luptei mele pentru stoparea distrugerii urbanistice a orasului. Au trecut trei ani si doar acum aflu din presa (pentru ca asa aflam noi, consilierii locali brasoveni despre ce face primaria – din presa, ca orice simplu cetatean) ca se pregatesc sa tina licitatia pentru reactualizarea PUG-ului. Asta dupa ce au implicat Banca Mondiala in elaborarea temei. Ce treaba are Banca Mondiala cu dezvoltarea urbanistica a orasului nostru? Cum poate un functionar rece si neimplicat sa gaseasca o solutie mai buna pentru brasoveni decat brasovenii adevarati, cu radacini de sange si mai ales sufletesti in acest oras? Inca o gaselnita pentru intarzierea lucrurilor, astfel incat dezvoltatorii imobiliari interesati sa poata porni procedurile de autorizare pe vechiul PUG, cel care le permite sa faca blocuri de zece etaje unul langa altul, pentru profit maxim.

Referitor la modul in care se gestioneaza domeniul schiabil Poiana Brasov am fost singurul consilier care a cerut redefinirea protocolului dintre primaria Brasov si Ana Hotel, astfel incat si Ana Hotel sa participle la efortul de a prepara si intretine (inclusiv de a inzapezi) partiile intr-un raport egal cu raportul in care se afla incasarile din biletele platite de turisti pe transportul pe cablu. Desi Ana Hotel incaseaza in raport de 3:1, ea plateste pentru utilizarea partiilor (pregatite exclusiv pe banii primariei) in raport de 1:2. Acest lucru nu inseamna altceva decat ca primaria plateste intretinerea unui domeniu schiabil, iar Ana Hotel face profit pe seama acestei intretineri. Ceea ce nu este nici corect, dar nici legal nu stiu cat de legal este. Este foarte similara unei subventii, iar dubventiile sunt interzise.

Singurul efect al efortului meu a fost ca mi l-am facut pe dl. Gh Copos dusman pe viata, brasovenii nu au castigat nimic, deoarece cei in masura sa actioneze s-au facut ca nu inteleg despre ce este vorba.

Am cerut de asemenea introducerea cartelelor (pentru transportul pe cablu) pentru seniori si cartelele de sezon. Nici cu aceste doua propuneri nu au fost de acord, desi acest tip de cartele exista in toate marile statiuni europene.

M-am opus (singurul consilier, din nou) cresterii tarifelor la transportul pe cablu pentru sezonul 2018 – 2019, deoarece din chiar cifrele prezentate de primarie rezulta ca in sezonul anterior (2017-2018) cheltuielile scazusera cu cca 14%, iar incasarile crescusera cu cca 11%, deci sezonul anterior fusese cu cca 25% mai profitabil ca cel din urma cu un an, si totusi ei au vrut – si au reusit, cu votul majoritatii, dar si a opozitiei – sa creasca din nou tarifele. Care tarife erau deja mai mari ca in statiunile similare (sau mult mai mari) din Austria, Italia, Elvetia, sau Franta.

In plus fata de cele de mai sus, cred ca ar mai fi interesant sa va spun ca sunt in continuare presedintele comisiei 7, cea responsabila de relatiile externe si de cetatenii de onoare ai Brasovului. Desi secretara comisiei, d-ra Alexandra Crivineanu (PSD) a cerut o lista cu deplasarile in strainatate a celor din consiliul local, nici pana astazi nu a primit-o. De ce a cerut-o? Pentru ca NIMENI din comisie (cu exceptia d-lui Costel Mihai (PMP) viceprimar, probabil) nu stie si nu este informat despre nenumaratele deplasari in strainatate facute pe bani publici. Voi cere si eu aceasta lista, precum si rezultatele concrete ale deplasarilor, poate, ca presedinte, o voi primi.

In acest context trebuie sa mentionez cele doua deplasari efectuate de mine in numele consiliului local – prima, trecuta deja in raportul anterior, in mai 2017 la Burgas, unde s-a semnat acordul de infratire intre cele doua orase, a doua in Japonia, in noiembrie 2017, unde au avut loc o serie de manifestari culturale (Filarmonica Brasov a sustinut un concert la Musashino, etc). Referitor la aceasta deplasare trebuie sa spun ca am acceptat sa fac parte din delegatie cu conditia sa imi platesc singur cheltuielile. Acest lucru nu a fost posibil, asa incat am donat echivalentul celor cca 700$, contravaloarea biletului de avion (pret comunicat de agentia care s-a ocupat de organizare), catre diverse cauze sociale din Brasov. Cazarea a fost asigurata de catre partea japoneza, astfel ca primaria nu a suportat aceste cheltuieli.

In afara de aceste doua deplasari nu am mai fost anuntat despre nici o alta vizita externa, desi au fost nenumarate. Nici macar atunci cand au venit alte delegatii in vizita la Brasov nu am fost anuntati (cu o singura exceptie, sau doua). Comisia 7 afla din presa de faptul ca au existat vizite ale oraselor infratite, sau din alte tari. De cum voi reusi sa obtin lista cu deplasarile consilierilor o voi face publica, asa cum ar fi normal sa fie deja.

O mica victorie a echitatii am obtinut-o acum o luna, cand am reusit sa determin majorarea impozitului local pentru cladirile nerezidentiale aflate in proprietatea persoanelor fizice. Unii au incercat sa transforme acest fapt in ceva negativ, m-au acuzat de cresterea poverilor fiscale ale bietilor cetateni simpli, asa ca as vrea sa incerc si aici sa lamuresc putin povestea. Cladirile nerezidentiale sunt acele cladiri destinate diverselor activitati culturale, sociale, economice, sau industriale. Persoanele fizice care detin imobile nerezidentiale nu sunt in nici un caz “simpli cetateni”, ci sunt acei cetateni care au reusit sau sa cumpere diverse cladiri detinute anterior de statul roman (baietii destepti), sau au construit diverse cladiri nerezidentiale destinate din start inchirierii. TOATE aceste cladiri sunt inchiriate pe bani multi catre diverse firme – magazine in centrul orasului, sedii de banci, farmacii, hypermarketuri, birouri, etc. Desi aceste cladiri le aduc proprietarilor lor venituri foarte frumoase, impozitul platit de acestia era mai mic de 9 (NOUA!!!!) ori decat impozitul platit pentru o cladire identica, dar detinuta de o firma, o persoana juridica, In urma amendamentului meu aceasta diferenta continua se existe, dar ea a fost redusa de la 9 la 3. Pe viitor se pot egaliza mai usor, nu numai prin cresterea impozitului pentru persoanele fizice aflate in situatia fericita de a detine o asemenea cladire, ci si prin scaderea impozitului datorat de persoanele juridice.

Cam atat as avea eu de spus despre cei doi ani scursi de la ultimul meu raport de activitate. Foarte putin, mi-as fi dorit sa pot spune mult mai multe, dar cand nu faci parte din gasca celor de la putere este greu sa misti ceva. Iar cand faci parte din gasca lor, nu vrei sa misti nimic, cel putin asa se vede de unde ma uit eu.

Concluzia trista a celor trei ani de mandate de pana acum este ca am reusit sa stopez uneori distrugerea orasului, dar prea putin. Durerea vine din faptul ca acest oras trebuie sa se dezvolte, nu doar sa ii franam distrugerea. Asa incat gustul pe care il simt este gustul amar al celui care se bate cu morile de vant.

Poate in mandatul viitor vor fi mai multi care sa iubeasca orasul la fel cum il iubesc eu – si astfel vor reusi mai mult!

Cu respect fata de cetatenii brasoveni,

Serban Sovaiala

Consilier local independent

Mai poate fi salvata Romania?


Astazi avem alegeri pentru parlamentul european. De cateva luni ni se spune pe toate caile de comunicare ca rezultatul acestor alegeri este esential pentru Romania, pentru viitorul ei.

Eu, insa, ma intreb altceva – Mai poate fi salvata Romania?

Ultimii treizeci de ani au fost catastrofali pentru tara noastra. Evident ca nu am trait anii perioadei fanariote, despre care ni se spunea la orele de istorie ca au fost ani de jaf si distrugere a tarii, dar cu greu imi pot inchipui o perioada mai dezastruoasa pentru Romania decat acesti ultimi 30 de ani. Cand Nicu Ceausescu a zis, prin 1990, ca nu vom fi in stare sa zugravim tot ce a construit taica-su, am ras cu totii, ni se parea o aberatie, doar acum, supa „revolutie” ne asteptam tot poporul sa vina o perioada de mare progres si dezvoltare. Pe care dezvoltare o asteptam, inca, la fel cum i-am asteptat pe americani din ’45 pana in ’89. Adica degeaba.

Da, Romania a progresat, dar nu pentru ca a alergat sa prinda tarile Europei de vest din urma, ci pentru ca a fost inevitabil, progresul tehnologic ne-a adus la toti cablul Tv si televizoare color in case, toti avem smartphone in buzunar, oricat de saraci am fi, masinile cu care circulam sunt mult mai avansate ca biata Dacie 1300, dar 80% din ele sunt second hand si pe ultimele zile ale vietilor lor. Cumva Romania a progresat fortata de vremuri, aproape impotriva eforturilor guvernantilor tarii, indiferen ca s-au numit FSN, PSD, PD, PNL, PD-L, UDMR, sau defunctul PNT-CD.

Toate guvernarile au fost haotice, diletante, fara o tinta clara in minte (cu atat mai putin pe hartie), s-a guvernat pompieristic si mereu cu groaza ca, poate, maine vin „altii” la putere si nu vom mai putea profita „noi”, deci haideti sa furam cu disperarea inecatului care se agata de un pai, mereu pe ideea regelui francez  Ludovic al XV-lea: „dupa mine – potopul!”.

Tot ce a fost bun in perioada de dinainte de 1989 – educatia scolara, respectul fata de munca, bunul simt si respectul fata de semeni, umanitatea legaturilor cu vecinii, familia, intrajutorarea reciproca, s-au pierdut intr-o goana perpetua dupa bani si posesiuni materiale irelevante, am copiat tot ce era rau in societatea capitalista, pierzandu-ne partile bune cu care am intrat, ca popor, in epoca post – „revolutionara”.

Astazi Romania se prezinta precum o colonie, in care resursele naturale (gaz, petrol, minereuri), dar si o mare parte a terenului agricol este in proprietatea alogenilor, iar industria si comertul la fel. Distributia de utilitati (gaz, apa, electricitate) este tot in mana firmelor straine. Telecomunicatiile la fel. Firmele cu capital 100% romanesc se zbat sa supravietuiasca intr-un hatis legislativ aberant, plin de capcane si prevederi interpretabile, dar si plin de piedici si bariere de netrecut pentru cei mai multi intreprinzatori. Capitalul autohton este extrem de slab, degeaba vor oamenii sa munceasca, vine statul si le pune atatea piedici incat o firma cu 5 angajati, sau cu o suta,  trebuie sa blocheze unul dintre acestia in permanenta pentru a se ocupa exclusiv de birocratie si betele in roate puse de sistem. Bineinteles ca o firma multinationala, cu peste o suta de angajati (spre exemplu, desi majoritatea au mii), face altfel fata la presiunea de a plati un angajat sa se ocupe exclusiv de birocratie, in comparatie cu o microintreprindere cu, sa zicem, 20 de angajati. La 5 angajati, nici nu mai vorbim, falimentul bate la usa.

Educatia este la pamant, ne place sa ne laudam cu putinele exceptii care iau premii internationale la olimpiade, prefacandu-ne ca uitam doua lucruri esentiale. Primul este ca intre aceste exceptii si restul elevilor este o diferenta imensa in pregatire, iar al doilea este faptul ca Romania ramane cu „restul elevilor”, exceptiile ajungand la universitati de prestigiu din vest, de unde nu se mai intorc niciodata.

Cum s-a ajuns aici? Cum ziceam, prin grija si cu efortul sustinut al unei clase politice mizerabile – fie ea PSD, PNL, PD-L, PMP, UDMR, ALDE, sau ce alt partid vreti dvs. Chiar si USR-ul da semne clare de rateu, desi mai are pana sa confirme total, dar strict din cauza de vechime prea mica pe scena politica, nu din alt motiv.

Si acum ajungem din nou la intrebarea din titlu – Mai poate fi salvata Romania?

Rezultatul la aceste alegeri ne va da o mare parte a raspunsului!

 

Rănile catastrofale ale orașului


Rolul unei primării (împreună cu cei din Consiliul Local, evident), este axat pe două paliere. Primul este reprezentat de asigurarea funcționării curente a întregului sistem – școli, grădinițe, administrația financiară, străzi – asfaltate, dar și curățate – iluminat public, cultură, evenimente, autorizații de construire, ordinea publică (parțial, cu ajutorul poliției locale), aspectele sociale ale vieții urbei, etc.

Cel de-al doilea, infinit mai important, este cel de planificare strategică a viitorului localității. Infinit mai important deoarece acest palier nu numai că influențează, ci chiar determină într-un mod inexorabil existența viitoare a urbei. La ce mă refer aici? Desigur și la deciziile care fac Clujul, spre exemplu, să fie centrul IT al țării – adică la deciziile de a avantaja apariția unor ramuri economice în dezavantajul altora, mai poluante, cu salarii mai mici, cu viitor mai nesigur, etc. De asemenea mă refer si la deciziile de a da voie să se construiască, sau nu!!! (așa cum ar fi fost normal și NECESAR) nenumărate hipermarketuri, unele în mod inexplicabil chiar în mijlocul orașului (!), cu efecte dezastruoase asupra economiei locale, a magazinelor mici deținute de localnici.

Dar cel mai important, de departe cu influența cea mai mare și pe un termen extrem de lung este viziunea urbanistică asupra dezvoltării orașului! Viziune exprimată prin PUG, adică Planul Urbanistic General al orașului, precum și prin planurile de sistematizare a traficului  – adică planul străzilor actuale și (mai ales!) viitoare. Combinația dintre PUG, sistematizarea traficului și transportul public determină în mod esențial viitorul localității.

Dacă la capitolul privind asigurarea funcționării curente a localității Brașovul stă bine, spre foarte bine (cu excepția activității de dezăpezire a străzilor pe timp de iarnăprecum și a reparațiilor unor străzi distruse de natură și de proasta întreținere, vezi Traian Moșoiu), pe palierul de strategie, viziune, planificare a viitorului orașului, Brașovul stă catastrofal!

Brașovul anilor 90 era un oraș încercuit de o serie de dealuri și munți (dacă putem numi Tâmpa munte) și o serie de căi ferate. Cu o zonă cuprinsă în incercuire neconstruită – respectiv zona dintre blocurile potcoavă de pe Saturn, Calea București, calea ferată și Dârste – și cu două cartiere construite dincolo de calea ferată, respectiv Tractoru și Bartolomeu Nord (incluzând aici și Stupiniul, care la acea dată era doar un mic sat aflat lângă Brașov). Cartierul Triaj era atât de mic încât poate fi ignorat aici. Cele două cartiere erau legate de restul orașului prin 2 artere – Strada 13 Decembrie pentru Tractoru și Griviței pentru Bartolomeu / Stupini.

Cum arată Brașovul astăzi? Unde și cum s-a dezvoltat el? În primul rând a apărut zona comercială de pe Calea București, cu cele 4 hipermarketuri pe mai puțin de 1 kilometru. Apoi … apoi e catastrofă! Cartierul Tractoru, care începuse să se dezvolte cu case unifamiliale, cu parter și etaj, sau parter și mansardă, a fost, brusc, invadat de zeci și zeci de blocuri de 7, 8 sau zece etaje, mai înghesuite decât și-a permis Ceaușescu vreodată sa impună. Bartolomeu Nord și Stupini, la fel – după o perioadă de dezvoltare cu case, a apărut brusc marele investitor Maurer și a trântit cea mai urâtă rană pe chipul orașului, cartierul Avantgarden. Cele două zone, Tractoru și Avantgarden vor fi răni sângerânde mulți, foarte mulți ani, pe harta Brașovului. Până când cumva se vor demola acele blocuri înghesuite generatoare de enorme probleme sociale in curând.

Experiența altor orașe din lumea largă ne arată că în acele zone unde s-au construit locuințe colective sub forma de blocuri foarte înghesuite, după nu mult timp au apărut si problemele legate de găștile de cartier, de consumul de droguri, de ilegalități de toate felurile, prostituție, etc. În plus există o mulțime de studii legate de modificările psihologice generate de locuirea în clădirile cu peste cinci niveluri, despre ruptura pe care o simt locatarii față de restul societații, despre alienare, despre dispariția sentimentului de apartenență. Brașovul, însă, nu vrea să învețe din experiența altora. Așa că vom învăța din experiența proprie… Cu costuri sociale și financiare mult mai mari.

Oricine va veni să ocupe funcția de primar al orașului Brașov, nu va mai putea corecta aceste răni catastrofale ale orașului. Zeci de ani orașul va suferi de pe urma greșelilor făcute intre 1990 și 2018 (și cine știe cât va mai dura nebunia?) în privința dezvoltării haotice și a apariției zonelor de blocuri cu multe etaje și foarte înghesuite.

Pe de altă parte, atât cartierul Tractoru cât și Bartolomeu Nord, cu extensia Stupini, au rămas conectate de restul orașului prin aceleași două artere – bulevardul Griviței și strada 13 Decembrie. Singurele adiții au fost două treceri la nivel cu calea ferata pe străzile De Mijloc si Lungă. Atât. Atât a înțeles municipalitatea că este necesar să facă pentru brașovenii de dincolo de linii… În 28 de ani.

La ședința de consiliu local din luna aprilie am întrebat cât s-a avansat în reactualizarea PUG-ului orașului, așa cum s-a hotărât în luna octombrie 2017. Răspunsul m-a lămurit pe deplin. Deloc. În șase luni lucrurile s-au mișcat … deloc.

Oameni buni, dacă nu înțelegem cu toții că lucrurile TREBUIE să se schimbe, va veni o zi în care vom regreta timpul pierdut, dar nu vom mai putea corecta aberațiile produse. Pentru că una este să demolezi o casă cu două etaje care a fost construită prost, alta e sa demolezi blocuri întregi. Blocuri cu zece etaje. Construite la distanțe de 19 metri între ele…

Văd că au apărut o serie de oameni și de ONG-uri care se luptă cu dezvoltatorii care au pus tunurile pe dealurile din jurul Scheiului. E bine, e bine că lumea a înțeles că numai prin noi înșine putem schimba ceva, dar la catastrofele din Tractoru și Bartolomeu nu vrea să se uite nimeni, mă lupt de unul singur și pierd în fiecare zi în care mai apare o autorizație de construire a încă un set de blocuri înghesuite…

Duc lupta mai departe, cu speranța că, într-o bună zi, nu voi mai fi singur în tranșee…

 

 

 

Despre cauza si efect


Orice cauză produce un efect, la fel cum orice efect are o cauză. În diagnosticarea medicală se pleacă de la efecte, pentru a determina cauza, aceasta cauză urmând a fi tratată pentru stoparea bolii. În planificarea economico-administrativă lucrurile sunt ceva mai complicate, deoarece mai întâi se stabilesc efectele ce se doresc a fi obţinute, apoi se încearcă găsirea „cauzelor“ potrivite, astfel încât efectele să fie cele dorite. Apoi se implementează cauzele.

Din nefericire la ultima ședință de Consiliu Local am văzut cum acționează o administrație absolut neprofesionistă, diletantă, lipsită de orice viziune. Proiectul de hotărâre supus votului consiliului local cu privire la nivelul taxelor și impozitelor pentru anul 2019 prevede o creștere a impozitelor locale cu 10% la clădiri, cu 15% la terenuri și cu 15% la autovehicule. Asta în condițiile în care, cel puțin de doi ani (2016 și 2017), de când ocup un loc în consiliul local brașovean, exercițiul bugetar a fost încheiat cu un excedent uriaș. Cu alte cuvinte, din banii avuți la dispoziție, administrația nu a cheltuit sume de circa 25 – 35% din total. ENORM! Ceea ce este pozitiv pentru bugetul unei familii, deoarece se cheamă economisire, pentru bugetul unei localități este catastrofal! Deoarece banii necheltuiți înseamnă, în principal, investiții neefectuate, investiții care sunt o importantă cale spre creșterea economică a localității și – în final – spre creșterea nivelului de trai al populației. Investițiile creează locuri de muncă în firmele care execută acele proiecte și duc la o mai bună funcționare a diferitelor componente ale vieții unei localități – fie ele traficul stradal, educația copiilor, viața culturală, sănătatea cetățenilor, spațiile locative, etc.olitica de taxe și impozite a unei administrații raționale ar trebui să fie construită exact pe acest traseu, pornind în primul rând de la răspunsul la întrebarea „Ce doresc să obțin?” Vreau să stimulez spiritul antreprenorial? Vreau să intensific investițiile? Vreau să temperez consumul? Dimpotrivă, vreau să stimulez consumul? Vreau să cresc protecția socială? etc. Fiecare din aceste obiective, sau altele posibile, determină aplicarea unor măsuri diferite, care devin cauzele ce determină ca efect atingerea răspunsului la întrebarea „Ce doresc să obțin?”.

Dar edilii brașoveni au decis creșterea taxelor și impozitelor în lipsa unei necesități reale, deoarece – iată! – municipiul a încheiat (cel puțin) ultimii doi ani cu un excedent uriaș, după cum spuneam. Dacă voiau să crească investițiile, aveau la dispoziție sume de ordinul a 70 milioane de euro!

Am întrebat în sedinta de Consiliu local care este justificarea acestor creșteri. Răspunsul a fost halucinant. „Deoarece impozitele nu au fost mărite de 8 ani.“ Cu alte cuvinte nu avem nevoie de banii populației, dar e cazul să mărim impozitele! „Pentru că pot!“ ar fi fost un răspuns mult mai corect, deoarece acesta este adevărul. Au decis majorarea impozitelor doar pentru că POT să o facă, nu pentru că au o viziune de îmbunătățire a infrastructurii, a protecției sociale, a vieții culturale etc. Nu. Dar pot să crească impozitele și, deci, o fac.

Știți care este ponderea impozitelor locale în totalul bugetului localității noastre? Minoră, sub 10%. Deci și creditarea de 10 – 15% va determina un plus la bugetul local de cca 0,9 – 1,3% maxim. Asta în condițiile în care ei nu au cheltuit peste 25 – 35% din banii avuți la dispoziție!!!! Dar s-au lăcomit la banii dumneavostră, de ce sa vă rămână în buzunar, când pot să vi-i ia ei și să nu îi cheltuie?

Aberant!

Dar și mai aberant este altceva. Dacă doreau o creștere a veniturilor din taxe și impozite locale la buget, aveau la dispoziție o sursă mult mai clară și care nu va afecta viețile tuturor. În oraș există multe, foarte multe clădiri nerezidențiale. Conform legii acestea sunt acele clădiri în care se desfășoară activități sportive, culturale, economice, industriale, de cult, financiare, de sănătate. Adică hale industriale, magazine, sedii de bănci, sedii de firme, clinici medicale, săli sportive, săli de spectacole, malluri, etc. Aceste clădiri pot fi în proprietatea unor persoane fizice, sau în proprietatea unor persoane juridice (firme).

Ei bine, dacă proprietarul clădirii este o persoană fizică, aceasta plătește un impozit de 0,2%, adică valoarea minimă permisă de codul fiscal. În schimb, dacă proprietarul clădirii este o persoană juridică, impozitul este stabilit la 1,3% (maximul prevăzut de codul fiscal), peste care se adaugă o cotă de 0,5%, lucru permis de codul fiscal care spune că autoritățile locale pot decide creșterea (sau scăderea, atenție!) impozitelor prevăzute de codul fiscal cu până la 50%. Deci pentru aceeași clădire, cu aceeași funcțiune, astăzi o firmă platește un impozit de 9 ori mai mare decât dacă proprietar ar fi o persoană fizică. De 9 ori mai mare!

Aveau deci o sursă de creștere a veniturilor din impozite foarte accesibilă. Fără să afecteze oamenii săraci, oamenii cu venituri reduse – ce om sarac are în proprietate un sediu de banca? Ce om sărac are în proprietate o clădire în care se află un magazin care îi plătește chirie? (Apropo – știți ce chirii se plătesc la magazinele de pe Republicii, aflate aproape TOATE în proprietatea unor persoane fizice? Mii și mii de euro pe lună!)

Dar nu, nu au vrut să îi deranjeze pe bieții proprietari de magazine de pe Republicii, Mureșenilor, și în Piata Sfatului sau din orice altă zonă a orașului…

Mai mult, dacă în tabelul cu impozitele locale, construit în baza codului fiscal, care la unele impozite permite stabilirea acestora între o cotă minimă și una maximă, TOATE impozitele erau stabilite la cota maximă permisă de lege, SINGURA poziție la care cota aleasă era cea minimă era … impozitul datorat pentru clădirile nerezidențiale aflate în proprietatea persoanelor fizice.

Îmi pare rău, dar nu pot să nu mă gândesc, vorba unui alt coleg din consiliul local, la numărul funcționarilor publici cu funcții grele care, din ’90 până astăzi, au devenit proprietari de clădiri nerezidențiale în Brașov, prin diverse manevre, unele mai transparente decât altele…

Ei ramân cu banii în buzunare, iar dumneavoastră, dragi brașoveni, plătiți impozite majorate unei administrații care, oricum, nu va știi cum să îi cheltuie pentru creșterea calității vieții dumneavostră.

Ne rămâne doar speranța alegerilor din 2020, sau 20 20, vorba primului ministru.

Câteva cuvinte despre PUZ-ul de pe Warthe


Ieri, 29.09.2017, în ședința de consiliu local al municipiului Brașov s-a supus votului la pct. 25 de pe ordinea de zi un proiect de hotărâre privind prelungirea termenului de valabilitate al Planului Urbanistic Zonal (PUZ) aferent zonei Warthe. Subiectul a născut destule pasiuni in rândul cetățenilor interesați de modul în care se administrează urbea noastră, dar și în rândul diverselor ONG-uri care reprezinta anumite zone ale societății civile brașovene, destul de firav coagulata. In aceste condiții cred că merită să îmi expun poziția față de acest subiect.

In primul rând haideți să analizăm problema din punct de vedere legal. Discuția se poartă despre un PUZ elaborat și aprobat prin HCL (hotărâre de consiliu local) in anul 2010 denumit „PUZ pentru corelarea indicilor urbanistici din documentațiile PUZ – Coasta Vacilor, Warthe II, Colțul Putinarilor cu extensie până in strada Caramidariei”. Acestui PUZ i-a fost prelungită perioada de valabilitate in 2015, tot prin HCL, pentru încă doi ani.

Tot ceea ce ține de urbanism si amenajarea teritoriului este reglementat prin Legea nr.350 din 6 iulie 2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul, lege față de care, ca la mai toate legile din România, s-au elaborat și o serie de norme metodologice de aplicare a acesteia, cele mai noi norme fiind „Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismul și de elaborare și actualizare a documentațiilor de urbanism din 26.02.2016″.

Ce spun aceste acte normative despre termenele de valabilitate ale unui PUZ?

Legea 350, la art.47 detaliază tot ceea ce tine de un PUZ, fără a spune nimic despre perioada lui de valabilitate, sau despre posibilitatea prelungirii acesteia. La art. 46, când vorbește despre Planul Urbanistic General (PUG) al unei localități, legea ne spune clar că acesta trebuie actualizat la maxim 10 ani, iar la alin (1³) ne spune că termenul de valabilitate al unui PUG poate fi prelungit o singură dată. Dacă am admite că, prin extindere, se poate aplica această prevedere și unui PUZ, trebuie să avem în vedere ca PUZ-ul legat de Warthe a fost elaborat și aprobat prin hotărâre de consiliu local in 2010, și a fost prelungit pentru o perioadă de 2 ani in 2015, deci această posibilitate de „prelungire o singura data” prevăzută de lege (pentru PUG, nu pentru PUZ! totuși), a fost deja epuizată. Aceasta ar fi o primă concluzie care ne arată că termenul de valabilitate al acestui PUZ nu putea fi prelungit in mod legal.

La art. 56. alin (4) Legea vorbește în mod explicit despre perioada de valabilitate a documentațiilor de urbanism si ne spune că „se stabileşte de către autoritatea administraţiei publice locale abilitată să aprobe documentaţia, în conformitate cu gradul de complexitate şi cu prevederile acesteia”. Din nou nu ne spune nimic despre posibilitatea prelungirii termenului de valabilitate a acestor documentații, dar face precizarea, la alin (5), că „Valabilitatea prevederilor documentaţiilor de amenajare a teritoriului şi urbanism se extinde de drept pentru acele investiţii pentru care a fost emis certificatul de urbanism în scopul autorizării execuţiei lucrărilor de construcţii, în timpul perioadei de valabilitate a documentaţiilor, până la finalizarea lucrărilor autorizate”. Din nou rezultă ca, in mod legal, termenul de valabilitate al acestui PUZ (sau a oricărui alt PUZ) nu poate fi prelungit.

Normele de aplicare ale Legii 350/2001, așa cum au fost ele redactate in 26.02.2016, prevăd la art. 30 alin (2) faptul ca ” Durata de valabilitate a planurilor urbanistice zonale (P.U.Z.) se stabilește prin hotărâre a consiliului local de aprobare a acestora în raport cu scopul elaborării sau cu complexitatea obiectivelor de investiții care le-au generat”, iar la art. 31, alin (1), pct. a) spun in mod expres că la expirarea termenului de valabilitate al documentației de urbanism, aceasta trebuie actualizată. Nimic despre prelungirea termenului de valabilitate. Din nou rezulta că acest termen nu putea fi prelungit in mod legal.

Legal, un PUZ care atinge termenul de expirare a valabilității sale devine nul de drept. Inoperant. Istorie.

Se naște în mod firesc întrebarea – Și atunci de ce a fost introdus acest punct pe ordinea de zi a ședinței din 29.09.2017? Să nu știe primăria Brașov că nu se poate prelungi perioada de valabilitate a unui PUZ? Aparent nu știe, deoarece chiar acestui PUZ i s-a prelungit perioada de valabilitate, dar e drept ca Normele de aplicare a Legii 350 pe care le-am gasit eu căutând pe net sunt din 2016, este posibil (deși improbabil) ca in 2015 normele sa fi permis prelungirea. Dar astazi este foarte clar că, odata ajuns la expirarea termenului de valabilitate, un PUZ nu poate fi prelungit, ci doar actualizat.

Un indiciu ni-l poate da modul în care a fost redactat acest proiect de HCL. Deși titlul spune „Proiect de hotărâre privind prelungire perioadă de valabilitate a documentației „PUZ pentru corelarea indicilor urbanistici din documentațiile PUZ – Coasta Vacilor, Warthe II, Colțul Putinarilor cu extensie pana in Caramidariei”, Art.1. al proiectului de hotărâre spune ca „Nu se prelungește perioada de valabilitate a …”, ceva total contrar prevederilor din Legea 24/2000 privind norme de tehnică legislativă, unde se spune clar că actele normative trebuiesc elaborate cât mai clar, fără elemente care pot produce confuzii.

In plus, toate comisiile din consiliul local cărora li s-a supus la vot acest proiect de hotărâre (nu fiecare comisie este chemată să își exprime poziția prin vot cu privire la fiecare punct de pe ordinea de zi a ședințelor), au avizat in același mod acest proiect. Imi este greu să spun dacă au dat aviz pozitiv, sau negativ, din cauza confuziei între tilul proiectului si conținutul proiectului (confuzie arătată mai sus), dar poziția generală a fost aceea de a nu se prelungi perioada de valabilitate. O asemenea poziție ne arată clar că „indicatiile” dinspre primărie și primar au fost pe aceeași direcție, de neprelungire.

Și atunci nu putem decât reveni la întrebarea exprimată mai sus, reformulată – Dacă se știa (și TREBUIA să se știe) că în mod legal perioada de valabilitate a acestui PUZ expiră fără posibilitatea de a fi prelungită, și dacă dorința primăriei era ca această perioadă de valabilitate să nu fie prelungita, de ce a mai fost introdus acest punct pe ordinea de zi?

Printr-o analogie macabra, ar fi ca și cum familia unui muribund s-ar aduna si ar vota ca viața muribundului sa nu fie prelungita. Păi omul ăla moare oricum, indiferent de ce voteaza ei, votul nu este numai inutil, ci și de-a dreptul ridicol.

Toate aceste explicații juridice le-am prezentat și in ședința de CL, ceva mai puțin extensiv, dar am spus in mod foarte clar că ni se cere sa votăm o Non-temă. și, când s-a trecut la vot am spus că nu particip la vot. Deoarece mi s-a cerut un motiv clar pentru care nu particip, iar explicațiile mele privind non-tema nu le-au găsit suficiente, am invocat faptul că, asemeni colegului de CL Arnold Ungar, îl cunosc pe unul dintre cei care au solicitat prelungirea perioadei de valabilitate a PUZ-ului (cum să nu îl cunosc, mi-a fost profesor la facultatea de drept). Doar că nu i-am făcut acestuia nici un favor (aviz amatorilor de mânjit numele oricui), deoarece tocmai explicasem că cererea acestui profesor de prelungire a termenului de valabilitate nu avea o bază legală și nu putea fi aprobată.

Am refuzat sa votez exclusiv pentru că respect legea și nu vreau să fiu parte la o mascaradă!

De ce spun mascaradă? Deoarece este evident, având în vedere cele expuse mai sus, că „cineva” a vrut să scoată castanele fierbinți din foc cu mâna altuia. Respectiv primăria a vrut sa se ascundă în spatele votului consiliului local pentru neprelungirea valabilității acestui PUZ. De ce? Aici intrăm pe zona speculativă și nu îmi stă în obicei să fac speculații, în lipsa unor dovezi clare prefer să tac. Dar nu imi este greu să îmi imaginez o situație în care un investitor generos poate fi deranjat de evoluția investiției sale, iar subiectul generozității sale are nevoie de un paravan în spatele căruia să se adăpostească.

Atât și nimic mai mult.